Mesajul părinților:

La vârsta de doar 22 de lunișoare, fiul nostru Zidan a primit un diagnostic devastator: cancer la creier, Gradul 4. Deși înainte era plin de energie și zâmbete, în luna martie, lucrurile s-au schimbat dramatic. A devenit nervos, plângea frecvent și se trezea noaptea plângând. Inițial, am crezut că este o fază trecătoare, legată de criza de vârstă.

Pe 23 martie, realitatea crudă ne-a lovit. Zidan și-a pierdut capacitatea de a merge și era cuprins de dureri și plânsuri neîncetate. Ne-am grăbit la medic, iar verdictul a fost devastator: Zidan are o tumoare rară la creier, "Pineoblastoma", care reprezintă doar 1% din totalul cazurilor de cancer la creier. În aceeași zi, a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru instalarea unui shunt cerebral. Ulterior, au urmat alte intervenții chirurgicale și investigații care au arătat că tumoarea s-a extins și în coloana vertebrală. Cu fiecare zi, știrile triste se adunau, iar fiecare întrebare adresată doctorilor se lovea de un zid de incertitudine. Disperați, am început să căutăm tratamente în diferite spitale, sperând să găsim un tratament sau măcar o șansă de supraviețuire mai mare decât 10%.

Am căutat speranță în ochii medicilor, dar răspunsurile erau mereu aceleași: cazul lui Zidan este rar și grav, iar drumul către vindecare este presărat cu necunoscut. Am schimbat trei spitale, am avut patru intervenții și șase anestezii într-o singură lună. Am început chimioterapia, care a fost o procedură foarte dureroasă pentru un bebeluș. Durerile de cap îi făceau nopțile insuportabile, petrecându-le șezând pentru că nu putea dormi pe spate. Acea lună a fost un adevărat infern. Totuși, nu ne-am pierdut speranța că vom găsi o soluție pentru a-l trata. Am trimis analizele la nenumărate spitale pentru a obține a doua opinie. Am fost respinși de unii, acceptați de alții, dar lupta era departe de a fi câștigată. Am găsit două spitale care ar putea să ne ajute: unul în Boston și altul în Texas. Din păcate, niciunul dintre ele nu lucrează cu asigurarea și tratamentul este de lungă durată și foarte costisitor, pe care în prezent nu ni-l permitem financiar.

În tot acest infern, am înțeles că viața unui om nu poate fi măsurată în bani sau în zile, ci în dragoste, speranță și credință. Viața micuțului Zidan depinde acum de fiecare dintre noi, de fiecare inimă deschisă și generoasă care poate aduce o rază de lumină în întunericul suferinței sale. Credem în puterea oamenilor de a face bine, în puterea credinței și în puterea unei zile de mâine mai luminoase. Pentru Zidan, fiecare gest de iubire și solidaritate poate face diferența între disperare și speranță.

Vă rog, ca o mamă cu sufletul în lacrimi, să ne ajutați copilașul în această luptă cruntă. Mulțumesc tuturor celor care ne susțineți deja. Mulțumim anticipat celor care ne vor ajuta în acest drum anevoios.