Mesajul Irinei:

După o formă extrem de gravă de Covid-19 în 2021, cu toate consecințele de intubare invazivă, hipoxie totală severă, reanimare și dependență integrală de oxigen timp de cca 3 luni, cu o speranță la viață mai mică de 15%, am demonstrat întregului personal medical care au luptat pentru viața mea, dar și tuturor celor care se rugau zilnic, că șansele de supraviețuire estimate medical, cu voia Domnului, se transformă în ,,minuni".  Da, eu am supraviețuit, Da, a fost o perioadă ulterioară foarte grea de repunere în funcțiune a întregului organism, a fiecărui țesut, celulă, în care am învățat din nou să respir, să fac primele mișcări mecanice cu mâinile, impunând organele efectoare să execute comenzile impulsionate de creier... Da, am învățat a merge, zilnic făcând câte 50-80 de pași progresiv, chiar dacă pulsul cardiac se ridica peste 150 de bătăi și respirația tăiată... Da, am învățat a respira și a vedea Lumea în alte culori, mai aprinse, mai expresive, instaurându-se o poftă de viață de neimaginat! Dar, toate astea, și anume succesul comun medici-pacient (adică eu) s-a datorat impulsului natural și forței de viață pentru întâlnirea mea cu fetița, așteptată de 10 ani și setea mea de a fi mamă, pe care am adus-o pe Lume într-o după-amiază, la 30 săptămâni de sarcină, zi în care în clipa venirii copilașului meu, eu am fost indusă în moarte clinică....Am luptat ore, zile, săptămâni, luni.. doar dintr-o dorință: să îmi strâng fetița la piept și să îmi văd visul împlinit! Dar, după 3 luni de efort progresiv continuu și rezultate pozitive înregistrate, a venit încă un val - identificarea unei formațiuni flotante de tromb pe cord, ca complicație post-Covid. Fără a mă pune mult pe gânduri, cu toate că încă nu îmi ținusem bine micuța în brațe, am mers la intervenție, lăsându-ma în mînă Domnului și a medicilor din Spitalul Cardiologic Republican. Au urmat încă 4 săptămâni de recuperare (deja pneumonie mecanică și toate disfuncțiile survenite). La externarea mea acasă, eram cea mai fericită, îmi repetam ,,Doamne, am supraviețuit, merg la micuța mea și la familie. Mulțumim Doamne pentru un așa cadou!! Îmbrățișându-mi pentru prima dată  ,,Botișorul de fericire".  Așa se scurgea timpul..., micuța creștea, eu făceam tratamente de recuperare, am revenit la muncă și acum 15 zile în urmă am fost identificată cu un diagnostic ,,care s-a prăbușit peste mine ca un munte,": necroza avasculară de cap femural gradul III pe dreapta și II pe stânga, inclusiv necroza aseptică a osului talar stâng cu fractura intraarticulară a cortexului și eroziuni corticale al osului cuboid.
Luând în considerație stadiul fulminant al complicațiilor apărute și necesitatea intervenției chirurgicale urgente privind artroplastia totala a osului coxo-femural pe dreapta (programată pe 21.03.2024 în clinica privată), precum și necesitatea ulterioară a artroplastiei osului gambei pe stânga, intervenție chirurgicală care nu se efectuează în RM,  costurile necesare sunt peste puterile familiei.

Vreau să vă rog să mă ajutați să primesc șansa să merg pe picioarele proprii  și să îmi cresc fetița. Îmi sunteți speranța mea la viață deplină alături de familia mea.

Vă mulțumesc pentru toată susținerea.