Mesajul mamei:
Sunt mama lui Cristian Socican și vin să vă mulțumesc din tot sufletul că nu ați rămas indiferenți față de copilul nostru încă din 2018 cînd am aflat că are șanse de reabilitare, dar și cu rugămintea imensă de a ne fi alături și ne ajuta să ajungem la tratament de reabilitare care este indispensabil pentru Cristi.
De la vîrsta de 5 ani, Cristi e diagnosticat cu distrofie musculară progresivă forma Diusen. Pină la vârsta de 18 ani am făcut tot posibilul și imposibilul de a beneficia de tratament în cadrul Centrului de Reabilitare din Chișinău, dar deja de 3 ani nu mai avem unde să ne adresăm. În 2018 am primit răspuns de la Academia de Medicină Regenerativă din Polonia, dar nu am reușit să ajungem acolo... În tot acest timp am făcut doar cîteva proceduri de kinetoterapie și masaj special pentru stimularea unor receptori motorii. Tratamentul medicamentos îl administrez în baza extraselor anterioare, iar gimnastica curativă zilnică a devenit din ce în ce mai anevoioasă, deoarece singură abia îl mai pot ridica din pat pe Cristi.
Recent am apelat și la o clinică de peste hotarele țării, care au evaluat starea lui Cristian și ne-au dat speranțe foarte mari ca să-și recapete mobilitatea și să poată merge pe propriile picioare (măcar cît putea înainte să se ridice singur, să poată trece din pat pe scaun și invers, cel puțin să se poată mișca prin casă fără să fie ridicat în brațe).
Tratamentul constă în exerciții terapeutice, exerciții robotizate, tratament medicamentos și exerciții subacvatice. Costul tratamentului pentru o zi este de 500 USD, iar pentru început e nevoie de cel puțin o lună, ceea ce ar constitui 13 500 USD. Noi așa sumă de bani nu avem și nici nu am putut colecta pentru tratament, iar timpul se scurge nemilos, iar șansele lui Cristian devin tot mai mici... În tot acest timp am căutat soluții, am bătut la toate ușile posibile, dar fără succes.
Unica speranță a noastră sunteți voi, oamenii cu suflet mare care nu rămâneți indiferenți la suferințele altora.
E o durere imensă în sufletul meu de mamă, să vad cum licărește în ochii copilului meu speranța foarte mare că într-o zi ar putea merge singur, dar și o tristețe imensă, care mă macină pe interior, deoarece nu suntem capabili să îl ajutăm. Iar timpul ne presează, deoarece pe zi ce trece Cristi își pierde mobilitatea și șansele de recuperare devin tot mai mici.
Pentru noi orice contribuție, cât de mică nu ar fi, e un pas înainte, e o șansă pentru Cristi!
Vă rugăm din tot sufletul să nu ne lăsați singuri în fața acestei suferințe și vă mulțumim tuturor celor care ne sunteți alături! Bunul Dumnezeu să vă aibă în grija și în paza sa.
