Dragii noștri, pentru că ați crezut în el, așa mic, dar atât de puternic. Au fost 5 luni de chin, zile uneori insuportabile și mereu repeta una: ”când pe mine mă doare injecția, tanti Sveta, eu închid ochii și mă gândesc că îs acasă, la Moldova și parcă nu ma doare“.... așa îmi zicea. Gata, astăzi Ionuț este acasă, în Moldova și nimic nu îl mai doare. Ionuț a învins cancerul pentru că a crezut mai mult decât toți că va învinge. Mulțumim și plecăciuni tuturor pentru aceste clipe. Mulțumim din suflet, dragi donatori pentru ajutor, pentru că nu ați rămas indiferenți nici de data asta. Mulțumim Domnului pentru că a dăruit putere lui Ionuț, dar și mămicăi lui, care a trecut prin cel mai mare coșmar al vieții... Pentru că durere străina nu există! Ionuț vă mulțumește pentru Viață.