Sunt zile  în care mă întreb de ce oare în toate istoriile triste pe care le cunosc, cei care suferă sunt copilașii?? Sunt momente în care vizitând și cunoscând istoriile de viață atât de tragice și triste nu ai cum să nu plângi, nu ai cum  să  dormi... stai pur si simplu  cu gândul, oare  ce fac ei acum? Ieri după ce am fost la Nisporeni unde am făcut cunoștință cu două surioare una de 4 anișori și cea de 5 anișori am aflat că mămica lor nu mai este, a plecat în ceruri. Fetițele încă sunt în stare de șoc, sunt marcate psihologic mult, se sperie ușor micuțele pentru că tot coșmarul l-au văzut cu ochișorii lor. Dar în toată tragedia această  există o părticică care mă face să fiu furioasă pe noi, maturii. Tăticul lor acum are altă familie și fetițele sunt acum cu bunica lor.  Bunica este cea care acum nici nu se gândește să cedeze pentru că tot ce i-a mai rămas de la fiica ei sunt nepoțelele... Aceste suflețele micuțe care încă nu se pot descurca de unii singuri, care au nevoie de atâta afecțiune,  riscau să rămână pe drumuri. Oare poate să nu doară așa ceva? Nu cred, a fost  deajuns două ore să înțeleg că ele sunt speriate, au fost deajuns două ore  să vorbesc cu bunica și să înțeleg că la disperarea a ajuns peste limită...  totuși viața este prea nedreaptă, este prea dură cu aceste fetițe... Fratele bunicii, asa cum are o căsută micuță, micuță i-a luat sub aripa lui... cu toate că lipsește totul acolo, sunt 6 suflete  într-o căsuță mică, fetițele nu au nici pătuc, nici dulăpior, au rămas cu nimic unde trebuie totul să înceapă de la început. Dragii mei, de fiecare dată spun că durere străină nu există și de fiecare dată mă conving de acest lucru, pentru că nu poți să fii indiferent când vezi în fața ta doi pui mici de 4 și 5 anișori neajutorați. De fiecare dată spun că sunt momente care dor și rămân pe o viață întreagă, am multe momente de acest fel și de fiecare dată împreună, oameni dragi  reușim să facem  un final fericit. Eu vreau să vă rog astăzi, pentru ele, care sunt sigur că văzând bunătatea noastră  își vor reveni și vor crește fetițe minunate. Vreau să vă rog  să le adaugăm la căsuța lor micuță o cameruță cu toate condițiile necesare, pătuc, dulăpior, mașină de spălat și să le putem oferi ceva bănuți pentru început.  Sunt sigură că pentru ele, copilăria mai poate arată altfel, dar avem mare nevoie să ne fiți alături și să le arătăm că minuni există.

Cu mari speranțe să schimbăm soarta acestor fetițe, Svetlana Sainsus!