Mesajul tinerei:

Mă numesc Mihaela Crudu, am 31 de ani și lupt, din nou, pentru viața mea.  Acum 12 ani, am primit un diagnostic care mi-a schimbat complet existența – tumoare pe creier. Am trecut prin tratamente grele, am îndurat suferință și teamă, dar am învins. Am crezut că totul a rămas în urmă, că voi putea trăi o viață normală. Dar, boala s-a întors, mult mai nemiloasă. De această dată, tumoarea este neoperabilă, cu mai multe focare situate în regiunea creierului. Dacă în anul 2013 am reușit să fac intervenția chirurgicală, după care a urmat tratamentul, acum, medicii mi-au spus că singura mea șansă este un tratament complex de radio și
chimioterapie în Turcia.La finisare, după mai multe investigații, care urmează să le fac, vor lua ulterior decizia pentru un alt timp de tratament necesar. Nu am de ales, trebuie să lupt din nou. Dar lupta aceasta este inegală… nu doar cu boala, ci și cu timpul și cu costurile uriașe ale tratamentului, mult peste ceea ce eu și familia mea ne putem permite. E cumplit să îți vezi viața atârnând de un fir de ață, să știi că există o șansă, dar că depinde de ceva ce nu poți controla – sprijinul celor din jur. Nu am cerut niciodată ajutor, dar acum sunt nevoită să o fac… pentru mine, pentru familia mea, pentru fetița mea, care mă așteaptă în fiecare zi să o strâng în brațe, să îi spun „te iubesc” și să îi fiu alături în toate momentele importante din viața ei. E
prea mică să înțeleagă ce se întâmplă, dar simte. Simte când sunt tristă, când mă doare, când încerc să îmi ascund lacrimile. Nu vreau să o las să crească fără mamă. Nu vreau să ratez primul ei spectacol, prima zi de școală, serile în care îmi cere o poveste înainte de culcare. Îmi doresc să mai am timp, să mă bucur de fiecare
răsărit, de oamenii dragi, de tot ceea ce viața are de oferit. Îmi doresc să trăiesc pentru ea, să o țin de mână și să îi fiu sprijinul de care are nevoie. Mă rog să existe suflete care să îmi întindă o mână de ajutor, să îmi ofere speranța că voi putea merge mai departe. 
 Vă mulțumesc din inimă!