Mesajul mamei:

Eu, mama lui Danecica Zagoruico, sunt nevoită să apelez la ajutorul Dvs. pentru colectarea fondurilor necesare reabilitării copilului nostru.

Copilul nostru s-a născut la termenul cuvenit, fără nici o patologie, s-a dezvoltat normal până la vârsta de 6 luni, ca orice copil obișnuit, dar după vaccinare și după ce a fost infectat cu rotavirus, am început să observăm că situația s-a deteriorat considerabil. În final, după examinări medicale regulate, ședințe de masaj și tratamente medicamentoase, la vârsta de 1 an și 3 luni, diagnosticul pus de medici a fost înfricoșător - paralizie cerebrală infantilă, "hidrocefalie non-ocluzivă și leucomalacie periventriculară, tetrapareză moderat exprimată cu întârziere în dezvoltarea motorie și emoțională prelingvistică". După acest diagnostic, nu puteam să lăsăm mâinile în jos și am început să căutăm orice posibilitate de a-l ajuta pe micuțul nostru. Până în prezent, am trecut prin multe cursuri de reabilitare, dificultăți, lacrimi, durere și suferință. Am învățat să luăm împreună jucăriile în mână, să ne cățărăm, să ne așezăm singuri, să mergem și să vorbim. În cele din urmă, la vârsta de 5 ani și 6 luni, Danecica s-a ridicat singur pe picioare și a început a merge. De asemenea, frecventarea regulată a grădiniței pentru copiii cu afecțiuni ale aparatului locomotor, precum și ședințele zilnice cu un defectolog și cursurile regulate cu un logoped, folosind logomasaj, fizioterapie și masaj, au dat, desigur, rezultatele lor pozitive. La vârsta de 7 ani, ne pregăteam intens pentru școală, puteam face deja multe lucruri independent, dar exact la vârsta de 7 ani, copilul a trecut prin COVID-19 (cu afectarea a 65% din plămâni), iar apoi a urmat primul atac de epilepsie. La o distanță de 5 zile, a avut loc al doilea atac. Ni s-au prescris medicamente antiepileptice, iar după administrarea lor, crizele au dispărut, dar în urma atacurilor suferite, toate abilitățile pe care le-am dezvoltat cu atât de multă muncă, au dispărut. A încetat să meargă, mâinile nu mai funcționează, am pierdut complet contactul cu copilul nostru. Desigur suntem disperați, dar nu intenționăm să ne lăsăm. Doar răbdarea și munca pot da rezultate. Și pentru a atinge noi culmi, e necesară o reabilitare constantă. Pentru ca reabilitarea să fie productivă și de succes, intensitatea acesteia ar trebui să fie de cel puțin patru cursuri pe an. Ca toți părinții, dorim ca visele copiilor noștri să se îndeplinească, de aceea vă rugăm sincer să ne ajutați, în măsura posibilităților, să colectăm fondurile necesare pentru recuperarea micuțului nostru. Vă mulțumim din inimă tuturor pentru ajutor, pentru compasiunea și atenția acordată familiei noastre.